Cineconcerto: Massimo Zamboni VS Dracula

După succesul turneului din 2022, coloana sonoră a celebrului film, interpretată live de Massimo Zamboni, Cristiano Roversi și Simone Beneventi, este îmbogățită cu scene, culori și muzică.

O coloană sonoră a chitaristului, compozitorul și autorul Massimo Zamboni (ex CCCP și CSI), realizată în colaborare cu multi-instrumentistul Cristiano Roversi (Moongarden, Submarine Silence) și toboșarul Simone Beneventi, în care cei trei muzicieni folosesc geometrii ritmice și analogice, dar și sunete digitale stranii, pentru a acompania o piatră de hotar a cinematografiei horror din anii 1930, unul dintre cele mai faimoase pelicule dedicate lui Dracula din istoria filmului: filmul istoric al lui Tod Browning (celebrul regizor al „Freaks”), transformat în legendă de reprezentația iconică a protagonistului Bela Lugosi.

Horror-ul nu este un joc de fantezie, nici o mise en abyme a abisurilor insondabile și periculoase, este din ce în ce mai mult o cronică a existenței. Partea întunecată da, dar inevitabil, monstrul obișnuit. La data apariției romanului lui Bram Stoker (1897), societatea se aștepta la o întorsătură irațională și crudă în fața unei culturi dedicate progresului tehnologic, industrial și politic. Atunci vampirul a devenit un simbol capitalistului exploatator. Dar, după mai mult de un secol, toate jocurile existențiale și sociale au fost scoase la lumină. O făptură care nu știe nici să moară, nici să trăiască, care se hrănește cu sângele altora dar – cine știe – este în căutarea iubirii, consumată de un fel de nostalgie care nu ajunge niciodată până la distrugere. Melancolie. Vampirii suntem noi.

Iar filmul care ilustrează cel mai bine acest aspect este Dracula, al lui Tod Browning, din 1931, cu Bela Lugosi, care abia vorbește limba engleza: doar câteva cuvinte, ca un străin. Dracula este un străin. Dracula suntem noi. Și este un film fără coloană sonoră ceea ce este o invitație de a-l citi și urmări din nou, redându-i ritmul și starea de spirit a vremii. 

Eveniment organizat cu sprijinul Institutului Cultural Italian

A soundtrack by the guitarist, songwriter and author Massimo Zamboni (formerly CCCP and CSI) in collaboration with the multi-instrumentalist Cristiano Roversi (Moongarden, Submarine Silence) and the drummer and sound researcher Simone Beneventi, where the three musicians use rhythmic geometries and analog and digital sounds Eerie in the music evoke to accompany a milestone of the horror cinema of the 1930s, one of the most famous „Dracula” in film history: the historical film by Tod Browning (the famous director of „Freaks”), characterized by the iconic portrayal of the protagonist Bela Lugosi became legendary.

Horror is not a game of fantasy, not a mise en abyme of the unfathomable and dangerous abysses of everyone, it is more and more a chronicle of existence in the world. The dark side yes, but inevitable, a common monster. When Stoker’s novel appeared (1897), one might have imagined an irrational and cruel turn in the face of a culture committed to technical, industrial and political progress. Then the vampire became the symbol and narrative of the exploitative capitalist. But more than a century later, the existential, social games have been laid bare. A creature that does not know how to die and does not know how to live, that feeds on the blood of others but – who knows – is looking for love, consumed by a kind of nostalgia that never reaches the point of destruction . Melancholy. The vampire is us.

And the film that best tells this aspect is Tod Browning’s Dracula from 1931, with a Bela Lugosi who barely speaks English: a few sphinxes and words, as a foreigner. Dracula is a stranger. We ourselves are Dracula as strangers. And it’s a film without a soundtrack. This is an invitation to read it again, giving it the rhythm, the mood of the time.