Halloween (SUA, 2018)

1963. În noaptea de Halloween copilul de şase ani Michael Myers îşi înjunghie mortal sora mai mare. După 15 ani de detenţie, acesta evadează din ospiciu şi revine cu gânduri criminale în oraşul natal, Haddonfield… în ajun de Halloween. De atunci şirul de cadavre pe care Myers îl lasă în urmă într-o franciză care a ajuns să cuprindă 11 filme, un joc video, comics-uri şi diverse cărţi, este înfiorător de lung, doar că notorietatea personajului a intrat într-un proces de eroziune datorită scăderii progresive a calităţii produselor de Pop culture care au urmat capodoperei Slasher create de John Carpenter în 1978.

Nimeni nu a avut curajul sau talentul să se raporteze ulterior în mod serios la aceasta… până acum, în 2018, când, cu binecuvântarea lui Carpenter (co-producător şi compozitor al unei părţi din OST), David Gordon Green propune un sequel direct la “Halloween”-ul original, al cărei acţiune se desfăşoară după exact 40 de ani, cu Laurie Strode (personajul interpretat de Jamie Lee Curtis), ajunsă la vârsta de 57 de ani în pragul alcoolismului, mamă înstrăinată şi bunică… înarmată, încă traumatizată şi obsedată că aparent nemuritorul Michael Myers va evada din nou şi îi va ucide pe toţi membrii familiei sale. Se dovedeşte că are dreptate pentru că această întruchipare a răului pur apare din nou în Haddonfield… doar că, de această dată, Laurie este pregătită să devină din vânat vânător.